Wednesday 3 December 2014

[november books wrap up]

Okay, this was a lazy month. Admittedly, aș fi putut să citesc mai mult, dar viața reală a descoperit că are un crush pe mine și nu m-a lăsat în pace deloc. Object of fantasy indeed. Ce-am pierdut prin cantitate am câștigat prin calitate, totuși, pentru că în afară de o inepție, cărțile lunii noiembrie au fost minunate. Here goes.

01. Epic - Legende Fantasy, John Joseph Adams. O antologie, printre primele pe care le-am citit, și care m-a făcut să descopăr cât de al naibii de practice sunt poveștirile scurte. Cuprinzând șaptesprezece short stories în genul Epic Fantasy, toate scrise de șaptesprezece autori celebri (George Martin, Robin Hobb, Ursula Le Guin, Orson Scott Card) cartea se remarcă nu doar prin exemplul diversității, dar și printr-o ”rădăcină comună”. E un paradox interesant de urmărit, și așează într-o cameră a oglinzilor diferite abordări ale unui gen care, let's face it, nu poate deveni foarte variat în fond, ci doar în formă. Deși unele sunt mediocre, iar altele ar putea cu ușurință să pună bazele unei trilogii best seller, nu se pune problema de ”a trage în jos”. Totul e construit între niște linii delimitate ale individualului, astfel încât devine imposibil să nu iei fiecare poveste singular, și asta cu mai multă facilitate decât am crezut posibil. În loc să ajungă o amestecătură amorfă, cartea e un melanj în care fiecare nuanță servește la punerea în evidență a întregului. The spices enhance, instead of suffocating the main dish. Cu adevărat un exemplu pentru toate antologiile de piață, și aici nici măcar nu e vorba de subiectivismul meu în privința genului epic fantasy. Serios că nu e. Poate doar puțin. (Pentru cei care mai și scriu, recomand să încerce un short story next. Efectul e năucitor, dacă v-ați chinuit cu romane începute peste romane de ani buni.) Povestirea mea preferată de aici? Cele pe care le știam deja don't count. Probabil ”Narcomantul”, de N.K Jemisin, dar ”Drumul spre casă” (Robin Hobb) e cu adevărat o minunăție. Overall? 8/10 - ”cartea asta e probabil copilul meu părăsit la naștere”
 Ar trebui să spun că m-am împotrivit? Că nu m-am lăsat înfrânt? Că am rezistat și torturilor și lingușirilor lor și n-am avut niciun rol în distrugerea care a urmat? Ar trebui să vă spun că am fost nobil, în timp ce alții au cedat? Că n-am făcut parte din teroare? ...Adevărul e că am refuzat o dată. 
02. Gemma Doyle Trilogy, Libba Bray. [EPUB] O trilogie (nu zău?) Young Adult, dar care a luat numai lucrurile bune din subgen. Până la ea, nici nu credeam că există lucruri bune de luat. Aproape toată lumea care mă cunoaște îmi cunoaște și ura pentru hipsteri și cărți YA (de cele mai multe ori, cele două sunt complementare) așa că am primit câteva icnete de surprindere când am recomandat asta. La început, am fost reluctant în privința ei, but I was sold după ce am căutat detalii - cuplu interrasial, cuplu de același sex, viziuni împotriva colonizării, distrugerea conceptului de male entitlement? Fantastic. Absolut fantastic. Poate din cauză că acțiunea se petrece în late Victorian London, eu aș fi încadrat-o mai degrabă la Historical Fiction - nu are nimic din clișeele unei cărți YA. Pentru prima oară, m-am îndrăgostit de caracterul principal feminin, și apoi chiar și de cuplul principal - atunci când cartea e scrisă la persoana întâi, din perspectiva unei fete albe și heterosexuale de șaptesprezece ani, e garantat că o să-mi dau ochii peste cap și o sa înfig o furculiță în status quo. Dar aici m-a sărit rândul: Gemma e absolut minunată, romance-ul nu ocupă mai nimic din acțiunea generală, și atunci când o face e atât de bine construit, încât am ajuns să vreau să fie împreună pe cât de repede posibil (of, copilașii de ei). Probabil reținerea mea în a oferi un sinopsis nu scapă neobservată. Asta e din cauză că sunt mult mai bune decât par dacă sunt povestite, așa că o să spun doar atât: magie, mistici indieni, societăți superficiale și secrete care se întind peste decenii, bildungsroman, character development cât cuprinde, personaje feminine minunate și cuprinzătoare. Sfârșit care-ți va sfâșâia inima în cel mai sincer mod (eu una n-am trecut încă peste finalul cărților ăstora). Are și câteva mici scăpări, niște capitole de love triangle, unreliable narrator (asta poate fi și un lucru bun), abordare psihologica destul de shallow uneori, mishaps in body positivity, etc. Dar până la urmă scopul unei cărți nu e să fie flawless, ci să fie atât de bună încât să treci cu vederea peste defecte. 7/10 - ”chiar și zeii fac greșeli minore - I'm only human se aude pe fundal”
She walks out to them, an apparition in white and blue velvet, her head held high as they stare in awe at her, the goddess. I don’t know yet what power feels like. But this is surely what it looks like, and I think I am beginning to understand why those ancient women had to hide in caves. Why our parents and suitors want us to behave properly and predictably. It’s not that they want to protect us; it’s that they fear us.
03. Deathless, Catherynne Valente. [EPUB] Îmi pare, eu chiar nu pot vorbi despre Deathless. Koschei și Marya Morevna m-au ucis și au vrut s-o facă. Nu sunt pregătită psihic sau emoțional. Nu sunt. Nu pot. Vă zic doar că e o repovestire a unui clasic basm rusesc, dar acțiunea e acum ancorată în Rusia stalinistă, și implică mai multe schimbări. Vă mai zic că e foarte greu să scrii un basm fără male entitlement, iar autoarea, feministă convinsă, a reușit totuși să o facă. Also, excellent purple prose. Totul e bun la cartea asta. Totul e rău la cartea asta. Adio. 10/10 - ”explozie, apocalipsă, legile roboticii ale lui asimov se prăbușesc, mântuire, the golden eternity”
Why do you think all men paint themselves when they go to fight? When I paint my eyes to match my soup, it is not because I have nothing better to do than worry over trifles. It says, I belong here, and you will not deny me. When I streak my lips red as foxgloves, I say, Come here, male. I am your mate, and you will not deny me. When I pinch my cheeks and dust them with mother-of-pearl, I say, Death, keep off, I am your enemy, and you will not deny me. I say these things, and the world listens, Masha.
04. Lit Kit, Sandra Newman. Mulțumesc Domnului pentru editura Baroque Books. La prima vedere, intelectualii s-ar putea încrunta - Lit Kit e o carte de tip non ficțiune, în care se ”rezumă” comic (mai mult satiric) toți autorii pe care trebuie să-i citești ca să te poți considera om de cultură. E limpede că autoarea (de altfel, extrem de caustică, inteligentă, și amuzantă) nu suportă decât câțiva dintre acești clasici celebri care sunt împrăștiați de-a lungul veacurilor. Pentru cei care iubesc literatura timpurilor trecute (așa ca mine) ar putea fi cam harsh; pe E.A Poe, literalmente copilul meu, l-a târât prin noroi, so she ruffled some feathers. Dar dacă îți poți păstra o perspectivă obiectivă, atunci kit-ul ăsta nu e doar hilar, ci și destul de aproape de adevăr. Cu siguranța va salva mulți oameni de la citirea unor opere precum ”Ulysses” și ”Paradisul Pierdut”. 6/10 - ”je ne regrette prea mult rien”
 Până și cei care nu vor să citească Marile Cărți citesc despre Marile Cărți. În fapt, lectura despre Marile Cărți a ajuns astăzi un gest de jertfă, la fel ca abonamentul la sala de gimnastică, unde nu calci niciodată, sau separarea gunoiului pe categorii reciclabile, după care te urci la tine în SUV.
05. Apărarea Invocă Nebunia, Woody Allen. O carte recitită, de fapt, măcar pe jumătate. Când am citit-o prima oară, cu ani buni în urmă, am considerat-o cel mai revoluționar și amuzant lucru din lume. E fermecătoare, no doubt, dar sufocată puțin de superficialitate (când o sa învețe și intelectualii să nu mai demonstreze în continuu că le plac femeile frumoase?) și dorința de a atinge absurdul suprem. Autorul, care e și regizor, e renumit pentru faptul că e excentric, dar tot pare să-și facă un titlu de glorie out of something he can't back up with substance. Totuși, unele pasaje smulg râsete cu lacrimi. 7/10 - ”chiar și zeii fac greșeli minore - I'm only human se aude pe fundal”
Gertude Stein a fost de părere că arta, toată arta, e o simplă expresie a ceva. Picasso n-a fost de acord și a spus ”Lăsați-mă în pace, mănânc”. Personal, cred că el avea dreptate. Chiar mânca. 
06. O femeie iubită, Andrei Makine. Vă rog iubiți-vă pe voi însuși și nu vă lăsați păcăliți de titlu. E o carte extrem, extrem de bună, despre un tânăr regizor din Rusia cenzurii și a elefanților din cameră, Rusia lui Brejnev. Regizorul ăsta cu origini germane, origini impure, e obsedat de Ecaterina cea Mare și vrea să regizeze (în ciuda, sau poate tocmai datorită piedicilor politico-sociale) un film epocal despre viața ei. Stilul e fluid, never-ending, iar propozițiile se rostogolesc la poalele istoriei într-un stil postmodernist și dezbrăcat. Pentru cei care nu înțeleg dilema de referință a cărții, Țarina Ecaterina cea Mare era nimfomană, zvonindu-se că ar fi avut sute de amanți, dar era totodată imaginea iconică a monarhiei puternice. Într-o Rusie post stalinistă, regimul nu permitea o lanternă aruncată asupra trecutului, așa că tânărul regizor se zbate de-a lungul mai multor decenii ca sa o scoată pe Ecaterina la lumină. Perioada cel mai bine zugrăvită, zic eu, e cea de după căderea lui Brejnev, înflorirea unui fals capitalism care e reprezentativ pentru Rusia din zilele noastre, unde vulgul și lipsa rușinii domnește. Psihologia e în umbre, dar deloc latentă, și oferă o nuanță subversivă întregii cărți, cu aerul de râu adânc și inspecție superficială care l-a consacrat pe Makine. 9/10 - ”undeva, diavolului i se cere un pact pentru a scrie ca acest autor”
 Seara studiază împreună fotocopiile hărților, lipite una în continuarea celeilalte. În mijlocul unei Europe care nu mai există, întregul lasă să se vadă un traseu sinuos, un vis vechi de două veacuri.
07. Ce Spune Molero, Dinis Machado. Nu mă simt destul de inteligentă cât să scriu o mini recenzie despre cartea asta. Spun doar ca e un fenomen, un lucru seismic, nesigur, năucitor, care nu te iartă și nu te așteaptă. Nu e pentru toată lumea, și aici mă refer atât la capacități de înțelegere cât și la matters of taste. Pentru mine, a deschis o ușă pe care nu voi putea să o închid multă vreme de-acum încolo. 10/10 - ”explozie, apocalipsă, legile roboticii ale lui asimov se prăbușesc, mântuire, the golden eternity”
Atunci, ființa fascinantă cu privirea aztecă a făcut o mișcare ca de statuie ce se trezește, a scos de nu se știe unde o fotografie, i-a arătat-o lui Molero, era o fotografie veche de-a Băiatului în costumaș de marinar, a înălțat spre soare un deget țeapăn, s-a întors și a plecat către altă ruină, lăsându-l pe Molero așezat pe jos, cu mâna stângă la rinichi, cu dreapta vizieră la frunte. privind perplex soarele arzător al cele mai inalte și mai luminoase amiezi din toată viața sa.
08. Poison Study, Maria Snyder. [EPUB] Of, una din cele mai proaste cărți pe care le-am citit. Încerc să judec ideile, nu stilul (Harry Potter e scrisă basic, dar asta n-a oprit pe nimeni) însă aici n-am ce pozitivitate să găsesc. Deși sinopsisul e bun (o prizonieră din temnițele regale ajunge degustătorul de otrăvuri) autoarea face totul să pară over complicated și brutal de simplu în același timp. Narațiunea e groaznică, propoziții de tip ”I opened the door” iar descrierea e aproape zero. Psihologia personajelor e shabby de-a binelea, și personajul principal are tente de Mary Sue pe care n-am apucat să le verific, neterminând cartea. Sfat? Nu citiți Poison Study, și plângeți cu mine fiindcă o idee cu atât de mult potențial a fost irosită. Of, of. 2/10 - ”ok, ai scris cartea asta, da' de ce?”
 Nici măcar nu o să mă chinui cu un citat. Lacrimile cad peste tastatură, okay.
09. Împăratul: La Porțile Romei, Conn Igulden. Aici urmează o recenzie separată, în care mă voi oferi să fac un giveaway cu cartea asta, fiindcă am luat din greșeală (nu că n-ar merita excesul) două exemplare. Oops.

4 comentarii:

  1. Auzi, dacă asta la tine se cheamă "lazy month" aș fi curioasă să aflu ce numești tu lună productivă la capitolul citit. Eu nu citesc atât într-o lună nici când am tot timpul din lume :))
    Apropo, mi-a plăcut mult primul citat :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :))) Blushing ensues. Mersi, nu știu, eu într-o lună citesc de obicei în jur de 20-25 de carți, mai ales in format electronic, pe care mi le iau și le citesc direct în ziua respectivă. Însă acum n-am prea avut timp. Oricum, e clar, într-o ”lună productivă” va trebui să împart wrap up-ul :))
      E un citat superb, și pe mine m-a marcat. Mersi că ai trecut pe-aici și că te-ai obosit să citești tot postul ăsta uriaș! >:D<

      Delete
  2. Dacă tu recomanzi o carte YA, înseamnă că Dumnezeu însuși a apărut la editură și a binecuvântat-o și de fiecare dată când cineva o atinge, raze de lumină coboară asupra ei și îngeri cântă. Nici nu am exagerat pe cât s-ar fi meritat, dar da, sunt acum 100% pornită să citesc și eu trilogia.
    Deathless mi-a plăcut din ce mi-ai spus de ea prima oară și sunt și pentru asta destul de sigură că o voi citi. Nu știu când, dar este în lista mea lungă de „o să”.
    Mi-a plăcut mult citatul de la Apărarea invocă nebunia și damn you for making me want to read all these books! (NOPE, i actually love you and your recs a lot, so keep doing that)

    ReplyDelete
  3. Hey, am o leapșă pentru tine: http://oaia-fantastica.blogspot.ro/2014/12/problemele-cititorilor.html

    (aka nice-agressive push from the back so you'll write a new post)

    ReplyDelete

© presumptuous 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis